“Dragostea porneşte din inimă, trece prin stomac şi se opreşte între picioare”
De mic i-au plăcut fetele, de foarte mic. Prima de care a dat cu ochii a fost vecina lui , Magda. I-a plăcut să se afle printre ele totdeauna. Ele i-au fost cele mai bune prietene , cele mai dulci torturi…Când toţi băieţii din cartier băteau cu patos o băşică spartă şi ca vai de mama ei pe maidan sau lângă calea ferată , el era între fete.Mari sau mici , pentru el era totuna. Pe cele mai mari , pubere ,le plăcea grozav ; erau mai împlinite , cu forme ce promiteau pe viitor să devină apetisante…cu nuri ce înţepau obraznic bluzele subţiri. Iar când avea în raza vizuală o femeie ajunsă la maturitate , cu rotunjimi desăvârşite sau coapse plate-late , cu sâni ce curgeau pe sub cupe , peste cupe , pe lângă cupe…simţea dureros cum tropoteau în el hormonii , cum îi da sângele în clocot , zvâcnindu-i în tâmple , crescându-i pulsul şi accelerându-i respiraţia , aerul din jurul său parcă rarefiindu-se şi devenind fierbinte , usturându-i plămânii ; îşi dorea cu ardoare să crească mult mai repede decât firesc…dar creştea normal şi îşi pierdea răbdarea. Cu toate astea nu se putea plânge că nu era simpatizat de fete . Dar aşa cum fetele visează ca Făt- Frumosul să fie mai matur decât ele , ignorând mucoşii de seama lor , tot aşa şi el tânjea după fete cel puţin pubere când el încă nu era.
Ajuns la adolescenţă , constată surprins că raporturile s-au inversat , că roiau mai multe fete pe lângă el . Nu a făcut pasiune pentru niciuna . Parcă din instinct nu promitea nici uneia nimic , dar profita din plin de “dărnicia” lor . Totuşi , târziu în liceu , a avut parte de “prima iubire” , care s-a dovedit , ca-n marea majoritate a cazurilor , a fi efemeră iar mai apoi să se convingă că chiar nu merita nici asta să devină pasiune . Şi iar şi-a ridicat privirile spre femei mature . Din toate pe câte le-a satelizat , una s-a prins în joc şi l-a primit în patul său . Avea senzaţia că trăieşte un vis în care era liceanul Minulescu în “Corigent la limba română” …vis din care l-a trezit brutal femeia cu : ”Ţârule,nu mai da din c…ca iepurele , că dacă le laşi cu ochii-n soare şi pe tine or să te lase femeile , oricât de dotat ai fi ! ” ; ”Păi nu pot să mă abţin…” ; “Începi lent , adânc şi apăsat ,iar când simţi că-ţi vine să termini gândeşte-te c-a murit mă-ta , mă!!! ” Şi-a “desăvârşit ucenicia” şi s-a avântat în lume.
Ajuns într-un oraş universitar din Ardeal cu tradiţie a trecut la cuceriri . Prima , o frumuseţe blondă catolică . Nu punea nici un preţ pe religie , dar nu asta a constituit impedimentul ci firea ei . Fată de la ţară şi timidă , nu putea ţine pasul cu exuberanţa lui . Şi idila n-a ţinut mai mult de-o lună , timp în care luase-n vizor o altă frumuseţe care , însă , nu era prea liberă . L-a prevenit un proaspăt prieten că ţuţărul ei e un tip violent , dar lui nu i-a păsat . I-a suflat-o . Fată de viaţă şi de lume , o plăcea grozav ; ar fi dus-o acasă dar nu se lăsa…După o lună îi face cunoştinţă un alt proaspăt prieten cu o altă fată şi cu invitaţia la o drumeţie în grup pe munte . A acceptat pe loc şi două zile cât a lipsit , cealaltă îl căuta cu înfrigurare . Desigur , la revenire nici o explicaţie n-a convins-o , mai ales că n-a durat mult şi i-a găsit împreună . Aşa că a revenit la ţuţărul ei , care,fire violentă şi rănită în amorul propriu , a dat de băut altor patru inşi ce i-au dat o bătălie într-un miez de noapte mai ceva ca la Cotul Donului . Cea cu care fusese pe munte , la insistenţele fostului (“Ţi-am spus eu , Veronico , să nu mă laşi pentru olteanul ăsta !? Uite ce i-a făcut Jake!Ăsta ţi le-aduce-n casă…”) , îi spune că “s-a terminat”.
“Atâta pagubă!” zise el ridicându-şi pălăria din praf , scuturând-o de genunchi şi punând-o la loc pe cap . Tot aşa se numea! ”Fete mai sunt!” Dar totuşi a intrat la idei! ”Bă,cu ăştia p-aici nu-i de glumit!” şi şi-a propus să stea cuminte o vreme şi să studieze societatea locului cu mai mare atenţie.Dar n-a fost să fie . După nici o lună a revenit Veronica cu cererea de reluare a prieteniei . Cum principiul lui era ca niciodată să nu accepte reluarea unei foste idile a fost tentat mai întâi să i-o respingă .Totuşi a acceptat . Primul compromis din viaţa sa de până atunci care s-a dovedit capital pentru cea ulterioară . Vizitele lui la căminul Veronicăi s-au îndesit , de unde şi primul conflict . ”Ce treabă mai ai tu cu Monica?” (blonda catolică) “Eu?Niciuna!” “Atunci de ce mă-ntreabă dacă mai vorbesc cu tine?” “Păi pe mine mă-ntrebi? De ce n-ai întrebat-o pe ea?” “…că şi Jderu mi-a zis că d-aia vii tu mai des la mine ca să te vezi cu ea!…” “Ies eu din camera ta de câte ori vin?... ”Atunci ar fi trebuit să se despartă . N-a făcut-o . Mare prostie! Dar şi mai mare a fost căsătoria ce a urmat…Traiul conjugal s-a dovedit a fi lipsit de miere . Abia atunci Veronica şi-a arătat adevărata faţă . O fire dură , autoritară . O!!! luase sfârşit libertatea lui de decizie , de acţiune . Întâlniri cu prietenii ? Exclus !!! Jugul căsniciei s-a dovedit a fi adevărate lanţuri şi cătuşe . Le-a purtat scrâşnind din dinţi , fidel noţiunii de familie . Primii ani de căsnicie , primii copii . Doi . Apoi ? ”Gata , măi ! Ce mai vrei ? Ajunge ! Ce , crezi că eu am să torn anu’ şi găvanu’ ?Sculele-n pod !” Şi uite-aşa s-a trezit în el dorul libertăţii . Copiii mici ; a mai răbdat cinci ani în care ocazional şi scurt a mai luat câteva “guri de aer” pe care Veronica le-a simţit dar le-a tolerat tacit (o singură dată a luat atitudine discutând cu ea ca o adevărată doamnă,fără păruială-era prea tânără şi prea necăsătorită!) , după care a întâlnit marea iubire a vieţii lui , pentru ea luând eroica hotărâre de a o părăsi pe Veronica . (”Accept divorţul , dar pun şi eu o condiţie : rămâi alături de noi pe mai departe şi te duci la ea de câte ori vrei” . ”Nu , nu , ai avut la dispoziţie cinci ani să te schimbi ; m-aş fi răzgândit , deşi eşti frigidă , de dragul copiilor . Ce-mi propui tu n-ar fi corect nici faţă de voi nici faţă de ea . Ş-apoi femeia-şi doreşte o familie nu o ventură ” .” Bine , atunci lasă-mi măcar numele! ” “Asta da , se poate ” . ) Iubire ce a durat până la momentul în care Dorina a ajuns la vârsta critică din viaţa unei femei . Nu că n-ar fi înţeles situaţia , dar el oricum nu a putut rezista niciodată ispitei ! Cum,când te invită cineva la masă , poţi să refuzi ? Păi nu e totdeauna mai grasă găina vecinului ? Iubind totuşi fasolea din oala proprie , ”mânca” din ce în ce mai des la “restaurant” . Dorina a simţit schimbarea , dar n-a avut nici o reacţie până nu l-a prins cu “găina grasă” pe “masa conjugală” . Reproşuri,nevroze,depresii... promisiuni . Împăcare . Ceva timp totul a decurs ca-n prima zi . După care Dorina a intrat complet în “perioada critică din viaţa unei femei” . Lui,din nou , i s-a declanşat “sindromul foamei” . Dorina iarăşi a simţit şi a tăcut . Şi el ştia asta . Şi frecventa mult mai des “restaurantul” , lipsind şi de acasă . Era prea mult ! Dorina a reacţionat prin “dragoste cu năbădăi” : ”Băiatule , pân-aici ! Alege ! ” Şi a ales…”restaurantul” . Ce alegere !!! Rea şi bună simultan ! ”Bă ! dacă nu te cuminţeşti eu te fac eunuc ! ”Şi la cât e de aprigă chiar e capabilă…Dar speră să iasă nevătămat şi din lupta asta .
Viaţa e nedreaptă , se zice . Aşi , e o putoare ! ( Altul îmi zice că e curvă . Nu-i adevărat , o curvă e femeie cinstită ! promite că-ţi dă ? îţi dă !Curvă-i aia care-ţi promite dar nu-ţi dă ! ) Totdeauna trebuie să-i dai . Ea nu-ţi dă nimic , niciodată , trebuie să-i iei cu japca . Nu-i smulgi , ori eşti fricos ori fraier.
